Privind la suferinţa celuilalt

128 Pages·2011·3.453 MB·Romanian

by  Susan Sontag

Seria de autor
SUSAN
S O N T A G
Susan Sontag (1933-2004) este una dintre cele mai importante
voci ale eseisticii ultimei jumătăţi de secol. După studii de filo­
zofie la Universitatea din Chicago, unde l-a avut profesor, printre
alţii, pe Leo Strauss, s-a înscris la doctorat la Universitatea
Oxford, iar în 1957 s-a stabilit pentru trei ani la Paris, unde a
frecventat cercurile de expatriaţi şi cercurile academice; aici
îi cunoaşte pe Allan Bloom şi pe Jean Wahl, de pildă. Vreme
de patru ani a predat la City of New York University şi la Colum­
bia University, iar din 1964 s-a dedicat în întregime scrisu­
lui. Opera sa literară cuprinde romane (The Bertef actor, 1963;
Death Kit, 1967; The Volcano Lover, 1994) şi proză scurtă,
în 1977 a publicat On Photography, în care propune o nouă
perspectivă asupra fotografiei în secolul XX. Prin eseurile sale,
a făcut cunoscuţi publicului american scriitori europeni
precum Walter Benjamin, Roland Barthes, Antonin Artaud sau
E.M. Cioran. în calitate de preşedintă a PEN Clubului american,
în 1989 a declanşat campania scriitorilor americani pentru spriji­
nirea lui Salman Rushdie. A luat poziţie împotriva Războiului
din Vietnam, scriind un reportaj despre Hanoi, dar fără a face
concesii sistemului comunist, pe care l-a caracterizat drept
„fascism cu faţă umană". în timpul celor patru ani de război din
Bosnia, a petrecut mai multe luni în oraşul Sarajevo aflat sub
asediu şi a montat acolo piesa lui Samuel Beckett Aşteptându-l
pe Godot.
S U S A N
SONTAG
Privind
la suferinţa
celuilalt
Traducere din engleză de
LAURA CRUCERU
H U M A N I T A S
B U C U R E Ş T I
>
Coperta: Andrei Gamarţ
Redactor: Vlad Russo
Tehnoredactor: Manuela Măxineanu
Corector: Elena Dornescu
DTP: Florina Vasiliu, Carmen Petrescu
Tipărit la Monitorul Oficial R.A.
Susan Sontag
Regarding the Pain of Others
Picador, Farrar, Straus and Giroux, New York
Copyright © 2003 by The Estate of Susan Sontag
AII rights reserved.
© HUMANITAS, 2011, pentru prezenta versiune românească
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
SONTAG, SUSAN
Privind la suferinţa celuilalt / Susan Sontag. - Bucureşti:
Humanitas, 2011
ISBN 978-973-50-2482-6
070:77
EDITURA HUMANITAS
Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România
tel. [phone], fax [phone]
www.humanitas.ro
Comenzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel./fax [phone]
C.P.C.E. - CP 14, Bucureşti
e-mail: [email protected]
www.librariilehumanitas.ro
Lui David
...aux vaincus!
BAUDELAIRE
The dirty nurse, Experience...
TENNYSON
1
în iunie 1938, Virginia W oolf publica Trei Guinee,
volum ce cuprindea reflecţiile sale îndrăzneţe şi contro­
versate despre rădăcinile războiului. Scrisă de-a lungul
celor doi ani precedenţi, când atât ea, cât şi apropiaţii şi
colegii săi de breaslă erau absorbiţi de ascensiunea insurec­
ţiei fasciste din Spania, cartea a fost concepută ca o replică
târzie la scrisoarea unui eminent avocat londonez care
lansase întrebarea: „Cum credeţi că am putea preveni noi
războiul?" Virginia Woolf îşi începe cartea observând tăios
că un dialog deplin între ea şi interlocutorul ei ar fi impo­
sibil. Aceasta întrucât, deşi aparţin aceleiaşi clase, „clasa
educată", o adevărată prăpastie îi desparte: avocatul este
bărbat, iar ea, femeie. Războiul îl fac bărbaţii. Bărbaţilor
(majorităţii bărbaţilor) le place războiul, căci pentru ei
lupta e legată „de o anumită glorie, de o anumită necesi­
tate şi de o anumită satisfacţie" pe care femeile (majo­
ritatea femeilor) nu le resimt sau nu le apreciază. Ce-ar
putea şti o femeie educată - a se citi privilegiată — din
înalta societate, aşa cum era Virginia Woolf, despre război?
Poate fi oare asemănată repulsia ei în faţa fascinaţiei pe
care o exercită acesta cu repulsia lui?
Virginia W oolf testează această „dificultate de comu­
nicare" propunându-i să privească împreună nişte ima­
gini din război: câteva fotografii trimise cu regularitate,
io Susan Sontag
de două ori pe săptămână, de guvernul spaniol asediat;
ca notă de subsol, ea adaugă: „Scris în iam a 1936-1937“.
„Să vedem", scrie ea, „dacă, privind aceleaşi fotografii,
simţim aceleaşi lucruri". Şi continuă:
Ediţia de dimineaţă conţine fotografia a ceea ce pare a fi
trupul unui bărbat sau al unei femei; e atât de mutilat, încât
ar putea fi, la fel de bine, cadavrul unui porc. Aceia însă sunt
cu siguranţă copii morţi, iar alături se află negreşit o secţiune
într-o casă. O bombă a spintecat pereţii; o colivie atârnă
încă în ceea ce probabil era sufrageria...
Cel mai rapid şi mai clar mod de a transpune şocul
lăuntric provocat de aceste fotografii este de a spune că
nimicirea cărnii şi a pietrelor pe care le surprind aceste
imagini este atât de profundă, încât cu greu poţi distinge
despre ce e vorba. De aici, Virginia W oolf ajunge cu uşu­
rinţă la concluzie: avem, intr-adevăr, aceleaşi reacţii,
„indiferent de educaţia şi tradiţiile care ne-au format",
îi răspunde ea avocatului. Iată dovada: atât „noi" - „noi,
femeile" - cât şi voi, bărbaţii, vom avea aceleaşi reacţii.
Dumneavoastră, domnule, le descrieţi ca fiind „cumplite şi
dezgustătoare". Şi noi le numim astfel... Războiul, aţi spune
voi, este o oroare, o barbarie, şi trebuie oprit cu orice preţ.
Cuvintele acestea rezonează şi în noi: războiul este o oroare,
o barbarie, şi trebuie oprit cu orice preţ.
Cine mai crede în ziua de azi că războiul poate fi abolit?
Nimeni, nici măcar pacifiştii. Nu putem decât să sperăm
(deocamdată în zadar) că vom putea opri genocidul şi că
cei responsabili de încălcarea brutală a regulilor războiu­
lui (întrucât există nişte reguli ale războiului, pe care
combatanţii ar trebui să le respecte) vor fi aduşi în faţa legii.