Table Of ContentDE LA IDEOLOGIE LA HEGEMONIE
Emanuel Copilaş
DE LA IDEOLOGIE
LA HEGEMONIE.
Emanuel Copilaş
De la ideologie la hegemonie EXPLORĂRI CRITICE
Copyright © Emanuel Copilaş
Copyright © TRITONIC 2017 pentru ediția prezentă. ÎN POSTCOMUNISMUL ROMÂNESC
Toate drepturile rezervate, inclusiv dreptul de a reproduce fragmente din carte.
TRITONIC
Str. Coacăzelor nr. 5, București
e-mail: [email protected]
www.tritonic.ro
Tritonic București apare la poziția 18 în lista cu Edituri de prestigiu recunoscut în domeniul
științelor sociale (lista A2) (CNATDCU):
http://www.cnatdcu.ro/wp-content/uploads/2011/11/A2_Panel41.xls
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
VIȚELAR, ALEXANDRA
De la ideologie la hegemonie/Emanuel Copilaş
Tritonic, 2017
ISBN: 978-606-749-305-4
Coperta: ALEXANDRA BARDAN
Redactor: BOGDAN HRIB
Comanda nr. 263/decembrie 2017
Bun de tipar: decembrie 2017
Tipărit în România
Orice reproducere, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără acordul scris al editorului,
este strict interzisă și se pedepsește conform Legii dreptului de autor.
Cuprins
Introducere 7
Postcomunismul românesc. O posibilă tipologie 13
Introducere: controverse și clarificări/delimitări conceptuale 13
Metodologie 16
C omponenta ideologică: de la anticomunism
la anticorupție via sfârșitul istoriei 16
Componenta politică:
dereglementare, devalizare și capitalism politic 29
C omponenta economică: privatizare și consumerism
sau de la mitul la fundamentalismul pieței libere 35
Componenta socială: precarizare, evacuare, incriminare 41
Componenta culturală: elitism, postmodernism, oportunism 49
Componenta teologică:
neoconservatorism și neoliberalism teologic 55
Componenta ecologică,
sau despre necesitatea repolitizării naturii în postcomunism 60
Componenta urbanistică:
gentrificarea, noua politică a spațiului în postcomunism 64
Concluzii: de la dictatura întregului la răzbunarea particularului 68
Bibliografie: 71
Flexibilizarea structurilor prin resurgența agenților sociali?
O analiză socio-constructivistă a protestelor din Timișoara 79
Introducere 79
Încadrarea teoretică a problematicii abordate 80
A genți sociali, resurse, acte de vorbire și interese.
O cronologie a protestelor din Piața Victoriei 83
L inii directoare ale protestelor din Timişoara 103
Reguli și autoritate: răspunsuri ale structurilor locale și centrale 106
C onsecințe neintenționate? Eficiența mobilizatoare a mesajelor
moderat și extrem naționaliste în configurarea protestelor 110
C omentarii finale: agenți, structuri și posibile construcții
alternative ale socialului 113 Introducere
Bibliografie: 114
Naționalismul de dreapta în România postcomunistă:
Atenţia ştiinţifică pe care am acordat-o în ultimul deceniu co-
implicații ideologice și impact politic 125
munismului românesc din punct de vedere ideologic şi al politicii
Introducere 125
N aționalismele românești de după 1989: externe s-a împletit gradual, de câţiva ani încoace, cu o preocupare
redeșteptarea „omului vechi”? 127 crescândă pentru postcomunism. Cele două epoci social-istorice
S tudii de caz: Memorialul Victimelor Comunismului nu pot fi înţelese pe deplin decât împreună, în continuitatea lor,
și al Rezistenței și Mișcarea Sfinții Închisorilor 134
care este una profundă şi substanţială, dublând discontinuitatea
Î n loc de concluzii: implicațiile ideologice substanțiale ale
evidentă prin care sunt, de asemenea, separate. Pe cale de consecin-
naționalismului de dreapta și impactul său politic neglijabil 141
ţă, pentru a aprofunda în continuare subiectul, am adunat în acest
Bibliografie: 144
volum patru texte ştiinţifice publicate începând cu 2012, unele con-
Simbolistica politică românească: între populism și cinism? 147 siderabil extinse şi îmbunătăţite în raport cu versiunile deja tipărite,
Î n loc de introducere: Clarificarea vocabularului conceptual 147 cum este cazul tipologiei generale a postcomunismului românesc,
Trei simboluri ale politicii românești 154 cea care deschide volumul, respectiv cazul analizei socio-construc-
Concluzii: discrepanțe simbolice, populism și democrație 162
tiviste a protestelor de la Timişoara din 2012. Acestea tratează, pe
Bibliografie: 166
lângă continuitatea mai sus amintită dintre comunism şi postco-
munism, recognoscibilă mai ales în plan administrativ-economic,
şi mai puţin pe filieră politică şi ideologică, deşi acest ultim aspect
comportă nuanţe numeroase şi complexe – şi chestiuni particulare,
mai ancorate empiric în raport cu restul problematicilor abordate
în volum, ca de exemplu deja menţionata analiză socio-constructi-
vistă a protestelor de la Timişoara din 2012.
Sursele textelor sunt următoarele: „Postcomunismul românesc.
O posibilă tipologie” a apărut în revista Sociologie Românească, nr.
2, 2017; „Flexibilizarea structurilor prin resurgența agenților sociali?
O analiză socio-constructivistă a protestelor din Timişoara” a fost
publicat în volumul colectiv coordonat de către Vintilă Mihăilescu
şi Cătălin Augustin Stoica şi intitulat Iarna vrajbei noastre.
Manifestațiile din ianuarie 2012 din România, Bucureşti, Editura
Paideia, 2012; „Naționalismul de dreapta în România postcomu-
nistă: implicații ideologice şi impact politic” a văzut iniţial lumina
tiparului în volumul What Is Left From the Left-Right Cleavage? A Tuturor perdanţilor tranziţiei
Comparative Perspective, Bucuresti, Editura Institutului de Științe
Politice şi Relații Internaționale, 2015, coordonat de către politolo-
gii Sergiu Mişcoiu şi Valentin Naumescu; în sfârşit, „Simbolistica
politică românească: între populism şi cinism?” a apărut ca articol
de sine stătător în revista Sfera Politicii, nr. 174, 2013.
Ţin să mulţumesc editurii Tritonic şi în special domnului
Bogdan Hrib pentru oportunitatea de a aduna aceste texte sub for-
ma unui volum unitar. Dacă explorările în comunismul românesc
sunt numeroase1, deşi nu întotdeauna beneficiind de o prestanţă
ştiinţifică pe măsură, explorările în postcomunism sunt în schimb
mult mai puţine, cantitativ şi tematic deopotrivă. Inutil de men-
ţionat faptul că nu sunt nici pe departe la fel de critice ca analize-
le dedicate fenomenului comunist. Ar trebuie să fie? Din punctul
meu de vedere, da. Dar acest aspect rămâne, desigur, la latitudinea
cititorului.
Timişoara, octombrie 2017
1 Aşa cum se poate constata, titlul acestui volum este o parafrază
parţială a titlului seriei de volume Explorări în Comunismul Românesc, editate
de către Ion Manolescu, Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir şi
apărute, între 2004 şi 2007, la editura Polirom.
„Într-adevăr, dacă am putea să facem pe Europa să se mire de Țăranul din fabulă, aflat pe patul de moarte, le spune fiilor săi
noi, ea, care de altminterea este destul de învățată cu astfel de trebi, că pe câmp este îngropată o comoară. După ce bătrânul îşi dă sufle-
am reuşi numai prin dezvăluirea corupției, lipsei de ruşine, de con- tul, fii sapă peste tot în căutarea tezaurului ascuns. Nu-l găsesc, însă
vingeri, de conştiință la partidele noastre politice. Azi conservator munca lor neobosită îmbunătățeşte solul şi le asigură bunăstarea.
reacționar, mâine liberal, poimâine radical; azi guvernamental cu Comoara din fabulă poate foarte bine să simbolizeze democrația.
tot sufletul, mâine opoziționist cu toată inima – după cum dictea- Democrația este o comoară pe care nimeni n-o va găsi prin căutări
ză interesul, după cum se plăteşte mai mult –, apărând cu foc în deliberate. Continuându-ne însă explorarea, străduindu-ne fără
cinci zile zece idei şi opinii deosebite, totdeauna cu fraze naționale încetare să descoperim ceea ce este de nedescoperit, vom întreprinde
în gură şi cu lacrimi şoviniste în ochi, cu o mână pe evanghelia nişte eforturi care vor fi rodnice în sens democratic
naționalismului, cu alta adânc vârâtă în buget şi cu amândouă (Roberto Michels, Partidele politice. Studiu sociologic al
picioarele înglodate în toate intrigile şi noroiul partidelor parlamen- tendințelor oligarhice din democrația modernă)
tare. Iată ce tip este omul nostru politic”
(Constantin Dobrogeanu-Gherea, Scrieri social-politice)
„De ce oare?
— Foarte simplu: fiindcă la noi din cale-afară multe adevăruri sunt
„Interesul particular propriu pasiunii nu poate fi (…) despărțit supărătoare, stricăcioase, primejdioase.
de manifestarea generalului, căci generalul rezultă din particular, — Lumii-ntregi?
din determinat şi din negarea acestuia. Particularul este cel care se — Nu lumii-ntregi, ci unei părți din lume, care e mai puternică
istoveşte în lupta dintre cele două, o parte din el fiind nimicită. Nu decât toată lumea.
ideea generală este aceea care, prin contradicție şi luptă, se expune — O parte mai puternică decât toată lumea? cum se poate?
unui pericol; ea se păstrează neatacată şi nevătămată, în fundalul — Se poate foarte lesne.
scenei. În aceasta constă ceea ce numim viclenia rațiunii, în faptul că — ?
lasă pasiunile să lucreze pentru ea, cu care prilej tocmai elementul — Fiindcă toată lumea este mai slabă decât acea parte.
prin care rațiunea ia ființă suferă pierderi şi vătămări. Căci înă- Și acesta e temeiul oricărei tiranii”
untrul fenomenului, o parte este sortită pieirii, pe când cealaltă se (Ion Luca Caragiale, Opere).
afirmă. Particularul este de cele mai multe ori prea neputincios față
de general, indivizii sunt jertfiți şi abandonați. Ideea plăteşte tribut
existenței şi instabilității nu din sine, ci folosind pasiunile indivizilor” „Hamlet (…) What’s the news?
(G.W.F. Hegel, Prelegeri de filozofie a istoriei) Rosencrantz: None, my lord, but that the world’s grown honest.
Hamlet: Then is doomsday near (…)”
(William Shakespeare, Hamlet)
Postcomunismul românesc.
O posibilă tipologie
Introducere: controverse și clarificări/delimitări conceptuale
În ce măsură mai este relevant conceptul de postcomunism la
aproape trei decenii de la revoluția din 1989? Discuția este una am-
plă şi merită redată, cel puțin în parametrii săi esențiali. Astfel, în
sensul deja clasic al termenului, aşa cum transpare el din analizele
lui Leslie Holmes, postcomunismul ca reacție imediată şi critică la
ideologiile şi practicile teoretice ale fostelor regimuri comuniste este
în mare măsură epuizat (Holmes, 2004). Anii 1990 sunt cu mult în
urma noastră, şi avem deja un deceniu de când ne-am integrat în
structurile politico-economice şi de securitate ale Ocidentului. În
acelaşi timp, criticii lui Alexandru Polgár, conform căreia termenul
de postcomunism este impropriu deoarece regimurile est-europene
aflate la putere între 1948 şi 1989 nu au fost comuniste, falsificând
nucleul doctrinar al marxismului originar (Polgár, 2015, 91-94) – i se
poate răspunde prin aceea că nicio filosofie politică sau ideologie nu
poate avea o practică perfect identică în raport cu propriul conținut
teoretic. Nici capitalismul contemporan nu este atât de deregle-
mentat, de inovativ şi de dispus să îşi asume riscuri pe piață pe cât
este prezentat în acest fel de autori ca Ludwig von Mises, Friedrich
Hayek sau Milton Friedman. Sigur, critica lui Polgár se susține prin
simplul fapt că experiența istorică a comunismelor real-existente nu
14 | EMANUEL COPILAŞ DE LA IDEOLOGIE LA HEGEMONIE. EXPLORĂRI CRITICE ÎN POSTCOMUNISMUL ROMÂNESC | 15
anulează pe viitor posibilitatea unor noi proiecte emancipatoare, in- unor naționalisme cu accente fasciste şi antisemite lipsite de orice
diferent de terminologia prin care acestea vor fi identificate şi inter- echivoc2. Pe lângă naționalism, pe care comunismul a căutat să îl
pelate pentru a produce realități noi, bazate pe proiecte de societate stăpânească resorbindu-l ideologic fără succes, fascinația naivă şi
mai puțin polarizate social. Din acest punct de vedere, postcomu- în acelaşi timp inevitabilă, datorită privațiunilor, a consumerismu-
nismul se poate dovedi un termen cu o puternică încărcătură con- lui capitalist şi încercarea mai degrabă polițienesc-represivă (con-
servatoare. Numai că acest fapt nu anulează totuşi teleologia asumat traproductivă şi în acelaşi timp insuficientă) a comunismului de a
comunistă a regimurilor leniniste est-europene, chiar dacă împinsă, îl contracara la nivel social au netezit practic parcursul postcomu-
pe măsură ce se acumulau tot mai multe dificultăți practice, într-un nismului ca ideologie hegemonică adaptată la particularitățile lo-
viitor tot mai incert, nici necesitatea unor concepte noi, care să pună cale (Karnoouh, 2016, 42). Mai mult, consider că putem extrapola
la lucru o practică teoretică pe măsura dinamicii sociale prospecti- astăzi conceptul de „postfascism” al lui Tamás, creat inițial pentru
ve, concepte care să îşi extragă conținutul mai degrabă din viitorul a înțelege şi contextualiza dinamica ideologică a societăților occi-
teoriei critice decât din trecutul ei. dentale – în cadrul societăților postcomuniste, evidențiind nu atât
O recuperare persistentă a postcomunismului vine pe filonul recrudescența, cât mai degrabă continuitatea şi adaptabilitatea, în
„mentalităților” aparent tributare vechiului regim, care ar împie- cadrul unor contexte noi, a prejudecăților rasiste, xenofobe, miso-
gine sau, nu în ultimul rând, homofobe (Tamás, 2004, 11-34).
dica modernizarea şi dezvoltarea societăților est-europene. Aşa
Miza acestei discuţii este dată de necesitatea problematizării
cum voi argumenta în secțiunile de mai jos, această perspectivă
postcomunismului românesc în calitate de fenomen social, politic
este una superficială şi neconvingătoare. Mai departe, din punct de
şi economic deosebit de complex, evidenţiind în acelaşi timp resor-
vedere al lipsei de credibilitate a instituțiilor, respectiv al mefienței
turile ideologice ale acestuia. Deşi sunt mai puţin sau chiar deloc
cotidiene care fragmentează societățile est-europene, cu precădere
identificabile la nivelul experienţei directe, articulaţiile ideologice
pe cea românească, acest concept îşi păstrează relevanța (Vesalon,
ale postcomunismului sunt cu atât mai importante pentru a haşura
2017, 62-65; Holmes, 2004, 42). Dacă luăm în considerare şi pa-
particularitatea sa istorică şi limitele de clasă care îi corespund. Din
ralele substanțiale existente între postcomunism şi postcolonia-
acest punct de vedere, articolul contribuie la consolidarea şi augmen-
lism, ca ideologii pornind din acelaşi trunchi al discursului hege-
tarea literaturii de specialitate deja citată în text, punând în lumină
monic neoliberal provenind din spațiul occidental, avem încă un
factorii conceptuali care, împreună cu analizele empirice solide ale
motiv consistent să discutăm în continuare despre postcomunism
unor cercetători ca Vladimir Pasti, Cornel Ban, Cătălin Zamfir sau
(Ștefănescu, 2013). Aş mai adăuga, pe urmele lui Gaspár Miklós
ale jurnalistului Mihai Goţiu – oferă o imagine de ansamblu a obiec-
Tamás, că turnura naționalistă a regimurilor comuniste est-euro-
tului de studiu mai bogată şi în acelaşi timp mai coerentă.
pene din anii 1970-1980, deşi având pretenția de a se fi debara-
sat, cel puțin la nivel retoric, de prejudecățile xenofobe şi de ati- 2 (Tamás, 2001, 208-251). Holmes discută de asemenea despre
naționalismul postcomunist, dar îl atribuie mai degrabă „vidului ideologic”
tudinile ostile la adresa minorităților naționale, ambele specifice
de după 1989, fără a îl relaționa cu național-comunismul care l-a anticipat în
naționalismelor „burgheze” – au pavat în postcomunism drumul bună măsură (Holmes, 2004, 41).
16 | EMANUEL COPILAŞ DE LA IDEOLOGIE LA HEGEMONIE. EXPLORĂRI CRITICE ÎN POSTCOMUNISMUL ROMÂNESC | 17
Exceptând introducerea şi metodologia, articolul începe prin postcomunismului per ansamblu. Ea subîntinde şi în acelaşi timp
a discuta componenta ideologică a postcomunismului românesc. configurează dinamic toate celelalte componente, proiectându-le
Urmează apoi componenta politică, cea economică, cea socială sinergic în direcția legitimării unei stratificări de clasă opresivă şi
şi, respectiv, cea culturală. Toate aceste dimensiuni sunt strâns şi injustă.
funcţional interconectate dar, aşa cum am argumentat în cadrul Postcomunismul trebuie înțeles ca ideologie deoarece este un
secţiunii care prezintă concluziile acestui proiect, cea ideologică discurs care pretinde că reprezintă interesele generale ale societății
este preeminentă deoarece le traversează şi le încorporează pe toate româneşti, dar nu face decât să privilegieze de fapt interesele par-
într-un tip de discurs unitar, în ciuda diversităţii reale a elemente- ticulare ale intelectualilor anticomunişti, a tehnocraților necritic
lor din care este alcătuit. pro-europeni şi a unei părți a clasei de mijloc încă receptive la me-
sajul dur neoliberal specific primei decade a tranziției3. În sens mai
larg, postcomunismul reprezintă o adaptare particulară a ideologi-
Metodologie
ei sfârşitului istoriei, aşa cum a teoretizat-o Francis Fukuyama: un
Utilizând analiza comparativă şi analiza de discurs, acest studiu neoliberalism triumfător care se imagina pe sine drept universal
îşi propune să traseze câteva direcții majore de analiză a postcomu- şi, odată cu implozia regimurilor comuniste, drept unică ideologie
nismului românesc. Nu emit pretenția că tipologia de mai jos este una relevantă la nivel global (Fukuyama, 1992). Să clarificăm puțin ter-
exhaustivă, nici măcar una de anvergură, ci doar una care haşurează, minologia utilizată. Postcomunismul este o formă specifică a neo-
grosso modo, ceea ce consider a fi principalele dimensiuni ale feno- liberalismului, ideologia care domină relațiile internaționale de la
menului. Evident că dezbaterea poate continua, şi chiar ar fi indicat sfârşitul anilor 1970 şi care preia din liberalismul clasic doar proiec-
să continue, atât prin extinderea tipologiei, cât şi eventual prin con- tul economic al pieței libere şi îl absolutizează în detrimentul dimen-
testarea ei. După ce analizez componentele ideologică, politică, eco- siunii politico-civice a acestuia. Originat în Statele Unite şi în Marea
nomică, socială şi culturală ale postcomunismului românesc, ideea Britanie de către politicieni ca Ronald Reagan şi Margaret Tatcher,
pe care încerc să o acreditez este aceea a particularității ireductibile a neoliberalismul s-a dovedit extrem de rezilient în timp, adaptându-
acestei ideologii, cu atât mai pregnantă cu cât eforturile sale discursi- se şi potențând în acelaşi timp dictaturi sud-americane de dreapta,
ve de a se prezenta pe sine drept „sfârşit al istoriei”, bun simț comun, democrațiile liberale occidentale, dar şi democrațiile fragile şi auto-
realitate sau universalism non-ideologic – au fost mai intense. ritare ale Europei de Est postcomuniste. Astăzi, neoliberalismul face
casă bună şi cu naționalismul populist american promovat de către
preşedintele Donald Trump şi administrația acestuia.
Componenta ideologică: de la anticomunism
3 Vezi, pentru perspectiva asupra ideologiei adoptată în cadrul acestui
la anticorupție via sfârșitul istoriei
articol, respectiv pentru relația ideologie-discurs, lucrarea clasică a lui Ernesto
Laclau şi Chantal Mouffe, (Laclau şi Mouffe, 2001) Hegemony and Socialist
Componenta ideologică este, de departe, cea mai impor-
Strategy. Towards a Radical Democratic Politics, London, New York, Verso
tantă componentă a postcomunismului românesc, respectiv a Books, 2001.
18 | EMANUEL COPILAŞ DE LA IDEOLOGIE LA HEGEMONIE. EXPLORĂRI CRITICE ÎN POSTCOMUNISMUL ROMÂNESC | 19
Revenind la discuția noastră, ideologia neoliberală reprezintă afirmă axiomatic superioritatea capitalului în raport cu munca,
proiectul de societate al modului de producție capitalist contempo- politica şi administrația, prezintă marii antreprenori de după 1989
ran, recognoscibil mai simplu prin intermediul etichetei depoliti- ca pe nişte eroi meritocratici ce necesită protecție din partea imix-
zate şi, în acelaşi timp, ultra-culturalizată a globalizării. În spațiul tiunilor inoportune ale statului care, conform dogmei neoliberale,
est-european, postcomunismul acționează deci ca o formă speci- nu poate cauza decât probleme şi sincope atunci când intervine în
fică de neoliberalism pentru a crea, prin intermediul unor prac- procesul economic, rolul său fiind limitat la garantarea legislației în
tici urmând a fi detaliate pe parcurs, o societate capitalistă „mul- vigoare – legitimează piața internațională în defavoarea măsurilor
tilateral dezvoltată”. Postcomunismul nu poate fi redus la tranziție, suveraniste de (re)distribuire a resurselor şi se raportează în mod
parcurs care practic s-a încheiat în 2007, anul în care România a anistoric la mecanismele procedurale ale democrațiilor liberale
devenit membră a Uniunii Europene, chiar dacă tranziția a repre- ale Occidentului ca şi cum acestea ar reprezenta sfârşitul politicii,
zentat cea mai vizibilă şi, în acelaşi timp, cea mai intensă formă a pentru a parafraza expresia lui Francis Fukuyama (Pasti în Copilaş,
sa. Astăzi, în cadrul tranziției intra-europene, postcomunismul ră- 2017, 52-54, 59-60, 65-66).
mâne deocamdată, din motivele menționate în secțiunea introduc- Înainte de a completa ideologia elitelor cu anticomunismul
tivă, un concept politologic util: România este de abia la începutul şi anticorupția, să ne oprim puțin asupra „ideologiei cotidiene a
experienței sale europene instituționalizate. populației”. Ca orice ideologie, şi aceasta asumă şi interiorizează
Dar cum putem singulariza postcomunismul în cadrul diferi- necritic poziții cel puțin discutabile. Capitalismul extern a con-
telor ideologii existente în spațiul discursiv românesc? În primul tribuit în mare măsură la dezvoltarea României, dar a făcut-o
rând, prin intermediul accesului privilegiat la resursele mediatice din perspectivă economică, culturală (incluzând aici şi drepturile
şi culturale, multe dintre ele având, măcar parțial, o proveniență minorităților4) sau urbanistică, nu însă şi din perspectivă socială.
occidentală. În acest sens, postcomunismul reprezintă ideologia Stau mărturie în acest sens şomajul masiv, gradul de ocupare al
hegemonică a elitelor, deosebită de ceea ce Vladimir Pasti numeşte populației active scăzând de la 70% în 1989 la 50% în prezent (Pasti
„ideologia cotidiană a populației”, pentru care averile care depăşesc în Copilaş, 2017, 55), respectiv emigrația a milioane de oameni în
media s-ar datora integral unor practici oneroase, toți politicienii afara țării. Cât despre generalizarea furtului şi a „nemuncii” drept
sunt hoți în bloc, capitalul extern nu a contribuit aproape deloc la principalele mijloace de înavuțire a elitelor, consolidate sau în curs
modernizarea țării, insuficiența salariilor şi a pensiilor legitimează de formare – dincolo de judiciozitatea difuză a acestei atitudini,
ocazional furturile, nu se poate rezista în fața autorității legitimate probată de altfel prin numeroase procese de corupție, trafic de
politic, birocratic sau cultural din cauza unor cunoştințe insuficien-
4 (Pasti, 2006, 48). Sunt mai degrabă sceptic în raport cu această con-
te în aceste domenii şi, în sfârşit, pentru care veniturile, indiferent cluzie a lui Pasti: nu neapărat capitalismul extern, ci modernitatea de factură
de proveniența lor, sunt cel mai important criteriu semnificativ de filosofică iluministă, care întreține cu capitalul o relație extrem de complicată
şi imposibil de dezvoltat aici, a contribuit la implementarea şi consolidarea
departajare socială, în timp ce munca onestă ar fi cel mai irelevant
drepturilor minorităților în România. Vezi în acest sens Ridha în Sîrbu, Polgár,
criteriu. În contrapondere, ideologia hegemonică postcomunistă 2009, 158.
