anuarul arhivei de folklor

211 Pages·2016·13.04 MB·Romanian

ACADEMIA ROMÂNĂ
ANUARUL
ARHIVEI DE FOLKLOR
VII
PUBLICAT
DE
I ON M U Ş L EA
ACADEMIA ROMÂNĂ
ANUARUL
ARHIVEI 6'E FOLKLOR
PUBLICAT
DE
I ON M U Ş L EA
CUPRINSUL
ION MJUŞLEA, Prefafă V
ARTUR GOROVEI, M. Gaster şi folkiorul românesc 1
TATIANA GĂLUŞCĂ, „Mocanii". Un. joc dramatic al Românilor din
Dobrogea 12
GH. PAVELESCU, Cercetări folklorice în Sudul judefului Bihor .'. .. 35
ARTICOLE MĂRUNTE
ENEA HODOŞ, „Din activitatea mea de folklorist" 123
ION MUŞLEA, Practice magice şi denumirea lor în circularele epis-
copeşti şi protopopeşti delà începutul veacului trecut .. .. .. 128
GH. PAVELESCU, Despre „pasărea — suflet" .. 130
ROMULUS TODORAN, Poezii populare într'un manuscris ardelean din
1831 ; 131
Bibliografia folklorului românesc pe anii 1939—1943 140
Résumé des articles 199
PENTRU ORICE INFORMAŢIE REFERITOARE LA ACEST ANUAR,
A SE ADRESA DIRECTORULUI „ARHIVEI DE FOLKLOR A ACADEMIEI ROMÂNE"
CLUJ, BIBLIOTECA UNIVERSITĂŢII
P R E F A Ţ A*
în prefaţa Anuarului precedent relevam, cu fristete, că în loc să sărbă­
torim, cum ne pregăteam pentru toamna anului 1940 zece ani de activi­
t
tate ai Arhivei de Folklor a Academiei Române, am fost siliţi să părăsim
Clujul şi să luăm drumul pribegiei. La apariţia celui de al Vll-lea volum
al Arhivei, ne exprimăm bucuria că suntem în preajma W&oarcerii la vechiul
nostru sediu, în capitata Ardealului.
Nu ne putem plânge de anii petrecuţi la Sibiu — renumit centru de cul­
tură românească —, ci de vitregia vremurilor, care, şi în ultimii trei ani
(1942—1944), ca şi în cei trei precedenţi, au fost atât de neprielnici pen­
tru activitatea Arhivei şi îmbogăţirea colecţiilor ei. Concentrările au con­
tinuat să ne stingherească şi în anii aceştia, lipsindu-ne de colaborarea ce­
lor mai mulţi corespondenţi, precum şi a singurului funcţionar al Arhivei.
Iar starea de spirit a colaboratorilor rămaşi acasă, copleşiţi de suplinirea
colegilor plecaţi şi de neliniştea vremurilor, n'a fost de loc prielnică cule­
gerilor de materiale.
Colecţiile de manuscrise ale Arhivei au trebuit să peregrineze în acest
timp şi în frumoasa şi vestita Sălişte a Sibiului, unde au rămas aproape
toată vara anului 1944, dispersate din cauza pericolului bombardamentelor
aeriene, după ce alte câteva luni fuseseră ţinute închise în lăzi înfeubsolul
Universităţii, din cauza aceleiaşi primejdii. î-m
In aceste împrejurări, alcătuirea de chestionare nouă nu a mai av\it rost.
Compensarea relativă a materialului trimis altă dată de corespondenţi, prin
material adunat de stipendiaţi, nu a mai putut fi realizată decât în anii
1942 şi 1943. într'adevăr, în anul 1942 s'au putut "face trei cercetări pe
teren şi anume de către doamna Tatiana Găluşcă, profesoară secundară, în
• Această prefafă fine loc şi de „Raport anual pe anii 1942-44", raport care la
volumele I—V s'a publicat la sfârşitul Anuarului.
judeful Botoşani; a doua de către d-l Ion Pătruf, asistent universitar, pentru
completarea culegerii începute în anul precedent (pe valea Begheiului, jud.
Severin) şi a treia de către d-l Romulus Todoran, asistent universitar, la
Mojii din jud. Turda. Alte patru cercetări pe teren s'au făcut în anul 1943:
una de către d-l Traian Blajovici, licenfiat în litere, în regiunea Caiafele
(jud. Cluj); alfa de către părintele Dumitru Tonf, în Valea Roşiei (jud. Bi­
hor); a treia de către doamna Tatiana Găluşcă, în judeful Dorohoi, iar ul­
tima de către d-l Romulus Todoran (pentru completarea culegerilor făcute
la Mofi, în anul precedent). Din cauza scumpirii viefii şi a fondurilor cu
totul insuficiente puse la dispoziţia Arhivei de către Academia Română, în
ultimul an (1944) nu s'a putut face decât o singură cercetare pe teren,
de către doamna Tatiana Găluşcă, în judeful Dolj.
Numărul culegerilor a crescut şi datorită donaţiilor de manuscrise mai
vechi, cele mai multe cuprinzând culegeri, între care trebue să amintim,,
în primul rând, pe cele ale domnilor Artur Gorovei şi Sebastian Stanca
(consilier arhidiecezan) şi ale doamnei Tatiana Găluşcă (profesoară secun­
dară). Ţinem să relevăm că între manuscrisele intrate în ultimul an, trei se
datoresc unui apel adresat folkloriştilor noştri de seamă din generaţia ve­
che, prin care îi rugam să ne comunice amintiri şi impresii „din activitatea
lor de folklorişti". S'au primit până acum trei răspunsuri foarte interesante:
unul, voluminos, al d-lui Traian German, fost director al excelentei reviste
„Comoara Satelor"; altul, sumar, al d-lui Al. Viciu, culegător al „Colindelor
din Ardeal", iar al treilea al lui Enea Hodoş, harnicul culegător de des­
cântece şi balade bănăfene. Acesf răspuns l-am şi publicat la p. 105—107.
(Enea Hodoş nu şi-a mai putut vedea însă corectura articolului. El a trecut
într'o lume mai bună, după ce împlinise 87 de ani, tocmai când se trăgea
coala care cuprindea mărturisirile din vieafa sa de folklorist).
S'au continuat lucrările pentru o bibliografie generală a folklorului ro­
mânesc şi s'a terminat bibliografia pentru anii 1939—1943, care se publică
în acest volum.
*
Subvenfiile primite delà Academia Română au fost: pentru anul 1942/43:
Lei 120.000.—; pentru anii 1943/44 şi 1944/45, câte Lei 230.000.—. Din
aceste sume s'a plătit onorariul secretarului, cheltuielile pentru cercetări pe
teren, cărţile cumpărate pentru bibliotecă şi efectele de cancelarie. (înce­
pând cu ar\ul 1943/44 s'a acordat un onorariu de Lei 8.000.— lunar şi di­
rectorului Arhivei).
Din cauza împrejurărilor internaţionale şi a schimbării sediului Arhivei,
schimbul cu Anuarul ei nu ne-a mai adus nicio publicaţie din străinătate;
ici-colo, doar câte un număr răzleţ de revistă. Singurele reviste primite
în schimb, sunt cele din ţară şi anume: Apulum (Alba-lulia), Ethnos (Foc­
şani), Hrisovul (Bucureşti) şi Timocul (Bucureşti). Biblioteca a sporit, aproape
exclusiv din câteva cumpărături.
Şi acest volum al Anuarului nostru apare cu o întârziere neobicinuită şi
în condiţii speciale, la doi ani şi jumătate după cel precedent — (care,
deşi are imprimat pe copertă anul 1942, a apărut, de fapt, în Ianuarie
1943). Multe greutăţi s'au pus în calea apariţiei lui, începând cu împre­
jurarea că multă vreme Academia Română s'a opus să fie tipărit la Sibiu,
apoi din cauza nesiguranţei expediţiilor postale între Sibiu şi Bucureşti, în
sfârşit, din lipsa de fonduri.
Acestei ultime împrejurări se datoreşte şi faptul că, spre deosebire de
volumul anterior, acesta apare mult mai redus, cuprinzând abia 200 pa­
gini. Am indicat şi în cadrul celor două articole mai m)ari (p. 29,
nota 2, şi p. 72), dar trebue să subliniem şi aici, că am fost siliţi să su­
primăm texte1 dintr'unele manuscrise, pentru a nu depăşi suma de Lei
1,100.000.—, pusă la dispoziţia noastră pentru imprimarea în una mie
exemplare a volumului de faţă.
Unii se vor întreba pentru ce am ţinut să publicăm totuşi o bibliografie
atât de întinsă, care ne-a luat aproape 5 coaie de tipar, sacrificând chiar
unele articole anunţate mai demult. Răspunsul e simplu: pe când pentru
alte discipline ştiinţifice avem două-trei bibliografii curente, pentru folklo-
rul românesc există o singură bibliografie, a noastră. A o suprima, însem­
nează a lipsi cercetătorii de un extrem de preţios mijloc de investigaţie
ştiinţifică. A amâna publicarea ei — după ce chiar şi aşa eram în urmă
cu câţiva ani — ar însemna, aproape sigur, o amânare „sine die" (cum s'a
întâmplat, de pildă, cu importanta bibliografie istorică din Anuarul de Isto­
rie Naţională, care, oprită în anul 1926, n'a mai reapărut nici până astăzi).
El e se pot consulta însă ca manuscrise ale Arhivei.
VIII .. ION MUŞLEA
Caracterele tiparului putând impresiona cam neplăcut pe unii, trebue să
mărturisim că nu ne-au satisfăcut nici pe noi. Dar a fost singura literă con­
venabilă, care avea semne diacritice, necesare textelor dialectale, pe care
am putut-o găsi, la Sibiu, în condiţii avantajoase.
Anuarul acesta aduce o singură inovafie: inaugurarea unui capitol de
„Articole mărunte". Mădăjduim că în curând vorrt putea adăuga şi o parte
de recenzii şi o cronică.
în strâmtorarea financiară de care am amintit mai sus, era natural să nu
putem inaugura publicarea, în afară de Anuar, a culegerilor de texte mai
mari de 4—5 coaie, într'o serie deosebită, întitulată „Monografiile Arhivei
de Folklor",' despre care ami vorbit şi în prefafa Anuarului VI (p. 3—4).
Secfia Literară a Academiei Române s'a pronunfat, încă din anul 1942
(No. 2535) împotriva acestei inovafii, „din lipsă de mijloace". Noi ne
menţinem totuşi vechea propunere, convinşi că, prin publicarea într'o serie
aparte a monografiilor regionale — care prin extensiunea lor dispropor­
ţionată fată de celelalte articole strică oarecum unitatea Anuarului —, ace­
sta ar putea să apară mai des şi miai regulat, devenind un buletin mai
viu. Şi nădăjduim în vremuri mai bune, care vor permite nu numai rea­
lizarea acestui vechiu desiderat şi publicarea celor 5—6 monografii regio­
nale care aşteaptă de mult, gata de tipar, ci şi a aplicării celorlalte pla­
nuri ale noastre şi mai ales a reluării culegerilor prin corespondenţi.
Sibiu, Sf. Maria-Mare 1945.
ION MUŞLEA
M. GASTER Şl FOLKLORUL ROMÂNESC
La 11 Martie 1939 s'a stins, la Londra, în vârstă de 83 ani, marele în­
văţat care a contribuit într'o măsură covârşitoare la lămurirea atâtor pro­
bleme ale folklorului nostru. Se cuvine deci să-i închinăm câteva pagini,
scrise pe baza unor note biografice trimise nouă de el însuşi, acum mulţi
ani. Vom da apot-scrisorile primite delà el între anii 1893-1937.
Gaster s'a născut în Bucureşti, în 1856; a terminat liceul la „Matei Ba-
sarab"; în 1873 şi-a trecut bacalaureatul şi apoi a plecat în străinătate şi
a studiat, între altele, limba românească.
Ca student la Universitatea din Breslau, a început să lucreze un dic­
ţionar germano-român, ajutându-se de dicţionarul francez al lui Pont-
briant. - -
Şi-a trecut doctoratul cu teza despre „litera C guturală" în limba română,
pentru care a încercat, pentru prima oară, să se folosească de vechile do­
cumente româneşti, urmărind schimbările suferite de această literă în cuvin­
tele întroduse din limba latină şi din celelalte limbi. Această teză de doc­
torat a fost întâia lucrare de acest fel şi este publicată în „Zeitschrift für
romanische Philologie" a lui Groeber. în aceeaşi revistă a publicat şi o
traducere, în limba germană, a „Povestii poamelor" de Anton Pann, pre­
cum şi „TVepetnicul".
întors în ţară, în 1882, a început să lucreze la „Literatura populară ro­
mână",1 pe care a tipărit-o în 1883, cum şi la „Chrestomatie". Pe atunci,
astfel de studii nu erau luate în serios de intelectualii noştri şi când Gaster
a prezentat această lucrare migăloasă Academiei, pentru un premiu, cărţile
lui au fost ridiculizate, deşi mai târziu, s'a recunoscut că sunt cercetări de
mare valoare.
Pe când era încă student, a publicat, în „Columna lui Traian" a lui Haş-
deu, câteva articole în legătură cu unele basme ale lui Ispirescu, pe care
el îl îndemnase să-şi publice colecţia în volum.i
în cele nouă volume ale „Anuarului pentru Israelit", editat de Schwarz­
feld, a dat o serie de articole de literatură comparată, în legătură cu lite-
1 Vezi bibliografia lucrărilor folklorice ale lui Gaster la paginile 4-6.
rafura populară românească. A publicat două conferinfe ţinute la Ateneul
Român, una despre „Originea alfabetului", alta „Apocrifele în literatura
românească".
în „Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie" a lui Tocilescu, a
scris o seamă de articole, ca „Stratificarea elementului latin în limba ro­
mână", apoi „Vieafa sfântului Macarie", din manuscrise vechi şi din altele
mai nouă, tot cu arătarea paralelelor din alte literaturi, ca în „Povestea
lui Adam"; apoi o colecte de „Cântece de stea", cu toate paralelele din
literatura românească. în acest studiu a arătat legătura strânsă între cân­
tecele de stea din manuscrisele vechi şi colecfia lui Anton Pann, atrăgând
atenfia asupra modului cum lucra acesta, adeseori nefăcând altceva decât
să publice texte mai vechi, modernizate de dânsul.
Tot în revista lui Tocilescu a dat un text vechiu al „Alexandriei", deo­
sebit foarte mult de celelalte texte cunoscute.
în „Literatorul" a publicat, pentru prima oară, extrase din călătoriile lui
Golescu, până atunci aproape necunoscute; apoi legende din manuscrise
vechi, cum este aceea a Arhanghelului Mihail, care a slujit patruzeci de
ani pe egumen, şi o altă legendă, a Sfântului Nicolae, totdeauna însofite
de paralele din literatura universală.
împreună cu Bettelmann a scos revista germană „Rumaenische Revue",
în care, între altele, a tipărit o traducere nemţească a unei poveşti de
Delavrancea,
A mai scris o prefafă la volumul de basme al lui Stăncescu.
în revista „Contimporanul" din laşi, a publicat cel mai vechiu basm ro­
mânesc: „Pavel cel nebun", dintr'un manuscris din secolul XVIII.
Pentru motive asupra cărora nu putem insista aici, Gaster a fost silit să
plece din ţară. El nu a făcut însă ca alţi savanţi, care după ce au lucrat
cu spor în filologia românească, s'au supărat pe Români, au părăsit ţara
şi întâlnindu-se cu unul din cei pe care-i cunoşteau, în Bucureşti, când
acesta 1-a salutat şi l-a întrebat ceva româneşte, i-a întors spatele spunân-
du-i în franfuzeşte: „Je ne connais pas la langue que vous parlez."
între alte multe lucrări, scrise în diferite limbi, a făcut complete dări de
seamă asupra mişcării literare din România, mai ales cu privire la folklor,
în „Vollrhöllers Kritischer Jahresbericht". în „Byzantinische Zeitschrift" a
publicat, în traducere nemţească „Luarea Troiadei" din manuscrisul „Hro-
nograf", în posesia sa. în „Archiva" lui Ascoli, a dat textul românesc cu
traducere italiană şi notele paralele ale „Physiologului" şi tot acolo „Evan­
ghelia lui Mateiu" (1892), cu întroducere, după faimosul manuscris delà
British Museum.
în acest timp şi-a terminat „Chrestomatia", în două volume, la care a
lucrat zece ani, începând din 1881. A publicat în „Proceedings" ale So-