Table Of Content-mzm
SSfcV *
* * *£ r • - t•• ff
*c - -;---•
^> ££&• - <
|; -*•'•'... '_•. '#'
,-z
¥*g
.->:<• ja**a
; '. •'-: •_>W'>-
ing. jTSICURA CONSTÂNTÎNj scuiptor-ipsosar CSEDREKI IOSIF
ing. TSICURA ADRIAN
Cartea
IPSOSARULUI
EDITURA TEHNICA
Bucureşti —1989
PREFAŢA
Lucrările de ipsosărie sînt lucrări care se situează la treapta
superioară a finisajelor în construcţii, contribuind la înfrumuse
ţarea interioarelor unei clădiri şi realizarea unui aspect plăcut şi
atrăgător,
Prin creşterea continuă a gradului de confort al locuinţelor,
al clădirilor administrative şi al celor social culturale, s-a dezvoltat
şi „gustul frumosului", care a îndemnat şi îndeamnă pe proiectanţi
să pretindă constructorului lucrări de calitate superioară la finisarea
pereţilor şi tavanelor şi, unde este cazul, decorarea lor simplă sau
complexă, chiar artistică, cu elemente decorative şi ornamente
din ipsos.
Acest fel de finisare a construcţiilor a fost încredinţată munci
torilor ipsosari, a căror meserie s-a catalogat în acele compartimente
care sînt situate la graniţa aptitudinilor şi cunoştinţelor muncito
rilor calificaţi şi artiştilor plastici.
Creşterea progresivă a volumului de lucrări de ipsosărie nu
a putut, însă, să fie satisfăcută de cadrele existente de muncitori ipso
sari, fapt care a condus pe mulţi proiectanţi să renunţe la concepţiile
lor de a aplica interioarelor finisaje decorative deosebite şi să se
mulţumească cu cele obişnuite, realizate prin zugrăvire sau vopsire,
iar pe unii constructori să folosească zidari-tencuitori la executarea
lor. Lucrările realizate de aceştia din urmă nu numai că nu au co
respuns calitativ, dar au şi scumpit lucrările, compromiţîndu-le.
Problema sporirii numărului de muncitori ipsosari este acută,
iar şantierele caută s-o rezolve prin includerea în echipele de ipso
sari a celor mai buni zidari-tencuitori, nefiind posibilă o şcolarizare
eficientă, din cauza numărului mic de ipsosari şi a inexistenţei
unei documentaţii de specialitate adecvate.
„Cartea Ipsosaruluin vine să umple golul existent în această
documentaţie, dînd posibilitatea întreprinderilor şi şantierelor să
recruteze şi să şcolarizeze muncitori pentru meseria de ipsosar.
Lucrarea de faţă constituie, aşadar, un îndreptar teoretic şi practic
atît pentru muncitorii care vor să se califice în meseria de ipsosar,
cît şi pentru cei ce vor să-şi ridice gradul de calificare, ea cuprinzînd
elementele necesare pentru aprofundarea temeinică a procesului
tehnologic şi a metodelor de organizare a lucrărilor de ipsosărie.
în cuprinsul lucrării sînt descrise materialele de bază şi auxi
liare, uneltele şi dispozitivele, precum şi mortarele şi pastele folosite
de ipsosar la executarea lucrărilor de specialitate.
Un volum mai mare din lucrare este afectat executării lucrărilor
de ipsosărie, inclusiv confecţionării şi folosirii şabloanelor. Se tra
tează, de asemenea, confecţionarea şi montarea elementelor decorative
prefabricate din ipsos şi din praf de piatră, inclusiv modul de con
fecţionare a tiparelor şi modelelor respective, precum şi organizarea
şi dotarea judicioasă a atelierelor respective.
Pentru pregătirea muncitorilor ipsosari de înaltă calificare
este tratat şi modul de executare a elementelor decorative din stucomar-
mură, precum şi a restaurării lucrărilor existente de stucomarmură,
degradate sau deteriorate.
în încheiere, pentru fixarea cunoştinţelor şi promovarea unei
analize critice, sînt tratate condiţiile de calitate şi recepţie impuse
lucrărilor de ipsosărie, indicîndu-se totodată şi defectele care pot
să apară după execuţie, inclusiv modul cum se efectuează remedierea
lor.
Lucrarea se termină cu capitolele privitoare la protecţia
şi tehnica securităţii muncii, organizarea lucrărilor şi măsurători.
Prin conţinutul său, „Cartea Ipsosarului" îşi propune să ajute
pe muncitorii ipsosari să cunoască fenomenele care au loc în pro
cesul tehnologic, să-i familiarizeze cu meseria pe care au îmbră
ţişat-o şi să le fixeze deprinderile necesare practicării meseriei res
pective. Totodată, le lărgeşte şi îmbogăţeşte orizontul profesional,
constituind, astfel, un factor important pentru creşterea producti
vităţii muncii, pentru reducerea costurilor de producţie a literarilor,
pentru ridicarea calităţii lor.
AUTORII
1. LUCRĂRI DE XPSOSĂRIE
1.1. Generalităţi
La realizarea tencuielilor de calitate superioară se folosesc mor
tarele de ipsos. Astfel de tencuieli se execută de către muncitorii ipso-
sari la clădiri social-culturale (universităţi, biblioteci, muzee, teatre etc),
administrative (Consiliul de Stat, Consiliul de Miniştri, ministere,
consilii populare etc), la clădiri care deservesc transporturile (gări,
aerogări etc), telecomunicaţii (poştă, telefoane, radio şi televiziune) etc.
Aceste clădiri au săli şi holuri spaţioase, coridoare lungi şi scări monu
mentale, ale căror pereţi şi tavane se gletuiesc sau sînt prevăzute cu
scafe, profiluri simple sau ornamentale din ipsos etc.
1 1.2. Definiţia şi scopul lucrărilor de ipsosărie
Prin lucrări de ipsosărie se înţeleg acele lucrări de finisaj în con
strucţii, la care materialul de bază folosit este ipsosul, iar ipsosarul
este muncitorul calificat care execută pe şantierele de construcţii şi
în atelierele de specialitate lucrările corespunzătoare meseriei şi pregă
tirii sale profesionale.
Lucrările de ipsosărie se execută numai în interiorul clădirilor,
cu scopul:
— de a proteja materialele din care sînt executate zidurile, tava
nele, pereţii despărţitori şi alte elemente de construcţie;
— de a crea suprafeţe netede, pentru a uşura întreţinerea şi a
asigura condiţii igienice corespunzătoare;
3
— 1 Î i i:) >»•' *: ut Î 1 Î- îg* ilar ităţile pereţilor, stîlpilor şi tavanelor
şi a le da o formă estetică;
— de a decora suprafeţele pereţilor, stîlpilor şi tavanelor, în ve
derea obţinerii unor efecte estetice deosebite ale încăperilor.
1.3. Clasificarea lucrărilor de ipsosărie
Lucrările care sînt executate de ipsosari se deosebesc după modul
de prelucrare şi procedeele folosite în vederea obţinerii finisajului pre
văzut de proiectant. După specificul lor, pot fi clasificate în următoarele
categorii:
— tencuieli de calitate superioară, cu mortar de ipsos apiicat în
straturi pe suprafeţe plane sau curbe, de beton, cărămidă sau rabiţ;
— gleturi de ipsos pe pereţi şi tavane, pe suprafeţe plane sau curbe \
— profiluri de ipsos, drepte sau curbe, executate pe loc cu ajutorul
şabloanelor;
— lucrări de ipsosărie executate cu şablonul pe suprafeţe curbe;
— modele pentru turnarea pieselor decorative din ipsos;
— piese decorative din ipsos, turnate în tipare de ipsos, de clei,
de plastizol sau de cauciuc siliconic, confecţionate după modelele exis
tente sau modelate de sculptori specialişti;
— piese decorative prefabricate din praf de piatră şi ciment, tur
nate în tipare;
— stucomarmură aplicată direct pe pereţi, coloane etc;
— prefabricate din stucomarmură.
1.4. Factori care determină calitatea lucrărilor de ipsosărie
Calitatea lucrărilor de ipsosărie şi aspectul lor sînt determinate,
în cea mai mare parte, de: procesul tehnologic, pregătirea suprafe-
ţelor-suport, materialele şi uneltele corespunzătoare şi calificarea munci
torilor ipsosari.
Stabilirea procesului tehnologic este o condiţie esenţială pentru
realizarea unei lucrări de ipsosărie de calitate.
Procesul tehnologic se stabileşte ţinînd seama de felul lucrării,
de felul suprafeţei-suport care se finisează şi de materialele şi uneltele
folosite. O dată fixat procesul tehnologic, acesta trebuie respectat
pe toată durata lucrărilor.
6
Pregătirea suprafeţelor-suport constituie o fază importantă, de
care depinde, în mare măsură, realizarea unor finisaje de calitate supe
rioară.
Materialele componente ale mortarelor şi pastelor folosite sînt
garantate prin certificate de calitate de către fabricile producătoare,
iar proprietăţile şi caracteristicile lor trebuie să corespundă prescrip
ţiilor oficiale (standarde, normative sau norme interne).
Folosirea unor unelte corespunzătoare, de bună calitate şi bine
întreţinute, constituie, de asemenea, o condiţie esenţială pentru reali
zarea unor lucrări de ipsosărie de calitate.
în meseriile din industria construcţiilor, şi mai ales în speciali
tatea de ipsosar, în care toate operaţiile procesului tehnologic se execută
manual, calitatea lucrului depinde de priceperea, experienţa şi conştiin
ciozitatea muncitorilor respectivi.
Prin execuţia îngrijită a tencuielilor de ipsos gletuite şi respectarea
planeităţii suprafeţelor, a corectitudinii liniilor drepte şi curbe a mu
chiilor, precum şi a formelor geometrice indicate în proiect, se obţin
interioare frumoase şi plăcute, care satisfac cerinţele estetice.
îmbinarea armonioasă a lucrărilor de tencuieli din ipsos gletuite
şi a ornamentaţiilor cu profiluri sau piese decorative din ipsos, alese
cu gust şi pricepere, scoate în evidenţă destinaţia unei încăperi, dă un
aspect dintre cele mai frumoase şi plăcute, ridicînd, totodată, valoarea
artistică a întregii clădiri.
2. MATERIALE FOLOSITE LA EXECUTAREA LUCRĂRILOR
DE IPSOSĂRIE
2.1. Generalităţi
Pentru realizarea diferitelor clădiri este necesară o cantitate mare
şi un sortiment variat de materiale de construcţii. Materialele folosite
în construcţii provin direct din natură, în urma unor prelucrări me
canice, sau sînt rezultatul unor procese de fabricaţie, mai mult sau mai
puţin complexe, la care sînt supuse diferite materii prime din natură.
Cunoaşterea materialelor de construcţii din punctul de vedere
al caracteristicilor fizico-mecanice, al domeniului lor de aplicare, al
condiţiilor de manipulare, transport, depozitare, precum şi cunoaşterea
7
nu numai a procesului de producţie ci şi a condiţiilor în care se pot
întrebuinţa materialele respective, permit realizarea unor lucrări de
construcţii de bună calitate şi economice. Folosirea unor materiale
necorespunzătoare poate să compromită lucrările, cu tot "efortul, con
ştiinciozitatea şi priceperea muncitorilor pentru obţinerea unei lucrări
de bună calitate.
Materialele care se primesc pe şantiere trebuie să corespundă sco
pului şi să se încadreze în prevederile dispoziţiilor oficiale: standarde
de stat, normative sau norme interne.
2.2. Clasificări
Materialele folosite în construcţii se prezintă sub formă solidă,
de pastă şi lichidă.
în grupa materialelor solide sînt cuprinse:
— materialele în bucăţi (cărămizi, ţigle, oţel-beton, geamuri, pro
duse din lemn, clei etc.);
— materialele în granule (nisip, pietriş, balast, mozaic etc.);
—.materialele în pulberi (ciment, ipsos, pigmenţi, întîrzietori de
priză etc);
— materialele din fibre (azbest, vată de sticlă, vată minerală etc.);
— materialele în foi (tapete, carton asfaltat, tablă etc).
în grupa materialelor sub formă de pastă sînt cuprinse pasta de
var, pasta de ipsos, chiturile etc, iar în grupa materialelor lichide —
apa, uleiurile, solvenţii etc
După provenienţă, materialele se împart în două categorii:
— anorganice (piatra, cărămida, metalele, varul, ipsosul, cimentul
etc.) ;
— organice (lemnul, cartonul şi pînza asfaltată, cleiurile etc).
La executarea lucrărilor de ipsosărie se folosesc materiale de con
strucţie specifice acestor lucrări, care se pot împărţi în două grupe:
materiale de bază şi materiale auxiliare. Din prima grupă fac parte
acele materiale care iau parte direct în procesul tehnologic de execuţie,
cum sînt: ipsosul, varul, întîrzietorul de priză etc, iar din grupa a doua,
acele materiale care au un rol auxiliar în procesul tehnologic: cleiul
de oase, lemnul, stearina, tabla etc
2.3. Proprietăţile principale ale materialelor folosite la execu
tarea lucrărilor de ipsosărie
2.3.1. Proprietăţi fizice. Dintre principalele proprietăţi fizice ale
materialelor de construcţie folosite la lucrările de ipsosării, se menţio-
8
nează: greutatea volumică, densitatea, compactitatea, porozitatea, ab
sorbţia de apă, higroscopicitatea.
Greutatea volumică (specifică) (y). Este greutatea unităţii de volum
a materialelor complet lipsite de pori. Se exprimă prin raportul dintre
greutatea materialului şi volumul lui:
y = |- [N/m*].
Greutatea G a unui material este forţa cu care materialul este
atras spre centrul pămîntului: se determină prin cîntărire şi se expimă
în Newton (m -g = masa • acceleraţia gravitaţiei) pe metru cub.
Pentru materialele considerate împreună cu porii lor, se foloseşte
denumirea de greutate specifică aparentă (y ), care este egală cu ra
a
portul dintre greutatea materialului şi volumul lui real, numit volum
aparent:
G
T
-ir
Convenţional, s-au stabilit, pentru materialele folosite în con
strucţii, valori unice pentru greutăţile volumice aparente, numite şi
greutăţi tehnice. Acestea se;exprimă în N/m3 (Newton pe metru cub).
Densitatea (p). Densitatea reprezintă masa unităţii de volum a unui
material şi se exprimă prin raportul dintre masa şi volumul lui:
P = y [kg/m3].
Masa m se exprimă prin raportul dintre greutatea materialului
G, care se determină prin cîntărire, şi acceleraţia gravitaţiei g:
G
m = —*
S
Pentru materialele considerate împreună cu porii lor, se foloseşte
denumirea de densitate aparentă p , exprimată tot în kilograme pe
0
metru cub.; de exemplu:
— pastă de ipsos:
— proaspătă 1 400 kg/m3;
— întărită 1200 kg/m3;
•— mortarul de var sau de ipsos:
— proaspăt 1 900 kg/m3 ;
— întărit 1 700 kg/m3.
9
Compactitatea şi porozitatea. Greutatea volumică aparentă a unui
material este cu atît mai mică, cu cît acesta este mai poros. Raportul
între greutatea volumică aparentă şi cea volumică j — j se numeşte
compactitate. Raportul este totdeauna subunitar, deoarece dacă ar
ajunge la .valoarea 1, materialul respectiv ar fi lipsit de pori.
Volumul tuturor porilor sau golurilor din masa unui material
constituie porozitatea totală. După mărimea porilor, materialele pot
fi macroporoase (cu pori care se pot vedea cu ochiul liber) sau micro-
poroase (cu pori care nu se pot vedea cu ochiul liber). La unele mate
riale, porii comunică între ei (pori deschişi), la alte materiale porii nu
comunică între ei (pori închişi).
Absorbţia de apă. Este proprietatea materialelor poroase de a
absorbi apă pînă la saturare, atunci cînd sînt cufundate în apă.
Această proprietate poate să influenţeze asupra calităţii materia
lelor de construcţie, cum ar fi, de exemplu: în cazul lemnului — defor
marea ; în cazul pietrei — degradarea la îngheţ-dezgheţ; în cazul plutei —
pierderea proprietăţii de material termoizolator etc.
Higroscopicitatea. Unele materiale au proprietatea de a absorbi
vapori de apă din atmosferă în cantitate mai mare sau mai mică, după
natura şi structura lor. Astfel, ipsosul sau cimentul sub formă de pulbere,
depozitate într-un mediu umed, încep să facă priză şi să se transforme
în cocoloaşe, iar lemnul se umflă şi se deformează.
2.3.2. Proprietăţi mecanice. Elementele componente ale unei con
strucţii, folosite potrivit cu destinaţia lor, sînt supuse la eforturi pro
venite din diferite solicitări. Pentru ca elementele respective să fie
în măsură să reziste şi să nu se deformeze sub greutatea proprie şi nici
sub acţiunea altor sarcini, trebuie alcătuite din materiale corespun
zătoare acestui scop. Pentru aceasta, s-a procedat la caracterizarea
diferitelor materiale după modul cum rezistă la diverse eforturi, dintre
care cele mai importante sînt: la compresiune, la întindere, la încovoiere
şi la uzură.
Rezistenţele se determină pe probe de material, numite corpuri
de probă, care se supun la sarcina maximă la care rezistă materialul
înainte de rupere sau degradare. De obicei, aceste rezistenţe se exprimă
în N/mm2 (newton pe milimetru pătrat).
Rezistenţa la compresiune. Capacitatea materialului de a rezista
la acţiunea de apăsare dusă pînă la rupere reprezintă rezistenţa lui
a rupere.|Valoarea^se determină^pe corpuri de probă cubice, cilindrice
10
